Cum își trăgea Vlad Țepeș dușmanii în țeapă. de fapt? Voievodul Țării Românești și-a câștigat renumele sângeros prin mulțimea de execuții în această manieră deosebit de dureroasă, de crudă, care l-a speriat pe însuși Mahomed Cuceritorul, sultanul care a supus Constantinopolul. Cu toate acestea, Țepeș a avut motivele sale personale pentru a folosi această formă cumplită de a lua viața cuiva.
Cum își trăgea Vlad Țepeș dușmanii în țeapă. de fapt? De ce a ales această metodă crudă?
Vlad Țepeș a rămas în istorie drept unul dintre cei mai cruzi domnitori, deși metodele sângeroase de execuție a dușmanilor erau la ordinea zilei în perioada medievală oriunde în Europa.
Dar groaza pe care a stârnit-o în oștașii puternicului Imperiu Otoman, inclusiv în sultan, consemnată și de documente, i-a adus un prestigiu care, ulterior, s-a transformat în legenda contelui însetat de sânge, Dracula.
În primul rând, trebuie spus că nu Vlad al III-lea, așa cum îi era numele de domnitor al Țării Românești, a inventat această metodă de execuție.
Citește și: Unde se află mormântul lui Vlad Țepeș? Un mister de peste 500 de ani și o variantă surprinzătoare
Ea este consemnată documentar încă din perioada babiloniană, cu aproape 3.500 de ani înainte de voievodul muntean.
Apoi, ea a fost folosită prima oară în legătură cu Țepeș, chiar de inamicii săi. Există o preţioasă mărturie în scrisoarea unui mare boier muntean care se adresa braşovenilor în 1480, deci, după moartea lui Ţepeş. Acesta le zicea să ţină minte că ai lor, împreună cu unii boieri pribegi, au fost cei care au tras mai întâi în ţeapă nişte oameni de ai lui Vlad, de unde acesta s-a mâniat de a adus acolo foc şi pârjol, potrivit istoriiregasite.wordpress.com.
De asemenea, se cunoaște și faptul că Ștefan cel Mare folosea uneori această metodă de execuție. În perioada medievală europeană cele mai multe victime ale trasului în ţeapă au fost consemnate în Imperiul Otoman, Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană şi Imperiul Ţarist..
Dar numărul celor executați în această manieră a fost ceea ce a șocat la Vlad Țepeș. A devenit celebră „pădurea de țepe” cu care domnitorul a întâmpinat oastea otomană, condusă de însuși Mahomed Cuceritorul, care a invadat țara în 1462.
Ajunși aproape de Cetatea de Scaun de la Târgoviște, spahiii, ieniceriii și pasișahul însuși au descoperit cu groază o mulțime nesfârșită de otomani trași în țeapă, sursele vorbind despre 20.000 de persoane.
În faţa acestei privelişti turcii „s-au înspăimântat foarte tare”, iar sultanul a recunoscut că „nu poate să ia ţara unui bărbat care face lucruri aşa de mari” şi care „ar fi vrednic de mai mult”.
Conform cronicarului bizantin Laonic Chalcocondil, „pădurea de țepe” se întindea „pe 17 stadii lungime și era lată de 7 stadii”, ceea ce ar însemna un perimetru de aproximativ 3 km lungime și 1,5 km lățim, potrivit istorie-romaneasca.ro.
Citește și: Noul Castel al lui Dracula, deschis într-un sat din România. Unde îl putem găsi
Desen de la 1499 ce-l arată pe Țepeș luând masa în timp ce admira tragerea în țeapă a inamicilor - Foto: adevarul.ro
Dar cum avea loc, concret, o tragere în țeapă? Persoanele mai slabe de inimă ar fi bine să nu citească ceea ce urmează să descriem.
În filmele istorice românești apar, de obicei, varriante false ale trasului în țeapă. Ni se arată țepe înalte, deja ridicate, în care erau aruncați nefericiții executați.
Dar e greu de presupus - spre imposibil - că aceștia puteau fi ridicați și „aruncați” - inclusiv cu precizie - fix în vârful țepei, prin locul folosit pentru penetrarea trupului.
De fapt, procedeul era următorul: se pregătea un țăruș mare, mai lung decât statura unui om, care se va fixa în pământ (mai rar, se tăia și curăța un pom subțire), vârful fiind ascuțit ca un cui și uns cu seu, ca să alunece.
Omul putea fi înfipt în acea țeapă prin mijloc (burtă sau spinare, capul și membrele atârnând spre pământ), dar era riscul de a străpunge un organ vital, și omul murea prea repede.
Așadar, în metoda cea mai răspândită la călăii lui Țepeș, victimei culcate la pământ, cu brațele legate la spate, i se înfigea țeapa prin anus, trăgând apoi de amândouă picioarele legate cu frânghii la glezne.
Apoi, se bătea și cu un ciocan de lemn în celălalt capăt al țepei, cu băgare de seamă, pentru a nu străpunge cele două organe de care se știa că provoacă moartea imediată: ficatul și inima.
Omul stătea astfel răstignit, în chinuri cumplite, dar cu organele vitale funcționând. Murea cu încetul de suferință, de sete, de foame și de atacul corbilor care veneau atrași de miros.
De multe ori vârful ţepei nu era ascuţit, ci rotunjit, pentru ca ţeapa din lemn să pătrundă în corp alunecând pe lângă organele vitale în loc să le străpungă, fapt care ar fi ucis victima pe loc din cauza hemoragiei masive.
Citește și: Câte capitale au avut Țările Române, de fapt? Când a preluat Bucureștiul acest rol?
Executate astfel, victimele mureau de abia după o perioadă lungă de agonie, perioadă care putea dura chiar între 1-3 zile.
Coloniştii olandezi din Batavia, Jakarta de astăzi, au consemnat cazul unei victime executate prin tragere în ţeapă care ar fi supravieţuit timp de şase zile consecutive, mai scrie sursa citată.
De ce a ales Țepeș aceată metodă de eecuție din noianul de procedee înspământoare practica în acea vreme, de la dezmembrarea de viu prin intermediul a patru cai legaţi de mâini şi picioare, până la arderea pe rug, tăierea în două cu fierăstrăul, jupuirea de viu, tragerea pe roată sau aruncarea victimei în gropi cu câini, lupi sau urşi care o devorau pe loc?
Vlad Țepeș ar fi vrut să se răzbune pe turci pentru umilințele îndurate în copilărie, când fusese prizonierul „de lux” al sultanului - Foto: adevarul.ro
Se pare că domnitorul a vrut să se răzbune astfel pe ceea ce trăise la curtea sultanului, în copilărie, când a fost lăsat de tatăl său, domnitorul Vlad Dracul, drept gaj sultanului, alături de fratele său, Radu, viitorul Radu cel Frumos.
Este aproape o certitudine că Vlad a suferit numeroase abuzuri fizice, sexuale, în acea perioadă, mai ales că devenise prieten cu Mahomed, viitorul sultan, cel cu care avea să se confrunte ulterior.
Trăit și obișnuit cu obiceiurile, dar și spaimele turcilor, Vlad Țepeș știa că trasul în țeapă exercita cea mai mare groază și repulsie pentru aceștia.
Era considerată cea mai umilitoare, degradantă și dureroasă metodă de execuție, deoarece victima, incapabilă de a se opune, era penetrată anal cu ţeapa.
Era un mod de a muri asociat subconştient de către turci unui viol fatal. Mai mult decât atât, turcii din acele vremuri credeau că un bărbat care moare într-un fel atât de umilitor pentru un musulman, sufletul acestuia nu mai primeşte dreptul ca după moarte să intre în Paradisul islamic.
Cu siguranță. dacă a urmărit răzbunarea pentru ceea ce pătimise în primii ani ai vieții, Țepeș și-a obținut-o cu... vârf și îndesat.
