Un oraș inteligent pornește de la decizii înțelepte

DE Răzvan Savu , Florina Băia | Actualizat: 25.11.2019 - 15:44

Un oraș inteligent (Smart City) se bazează pe promisiunea folosirii tehnologiei pentru a îmbunătăți viața cetățenilor.

SHARE

Decidenți din primării de pretutindeni au început să regândească procesele, proiectele și rolurile din administrația locală pentru a garanta rolul pe care tehnologia îl va juca în viitorul comunităților lor.

Una dintre schimbările pe care am putut să o observăm în ultimii ani a fost deschiderea administrațiilor locale către folosirea infrastructurilor tehnologice pentru furnizarea de servicii augmentate.

Inițiative precum parcări inteligente, iluminare inteligentă, reducerea consumului de energie sau platforme colaborative ale serviciilor de administrație au reprezentat dovezi – atât pentru administrații, cât mai ales pentru opinia publică – că tehnologia este în acest moment suficient de matură să aducă rezultate palpabile în zone îndelung provocate de continua aglomerare urbană.

Conform datelor IDC, până în anul 2023, portofoliul de proiecte al primăriilor inteligente își schimbă centrul de greutate de la îmbunătățirea nevoilor de bază ale cetățenilor către facilitarea tehnologiilor cu potențial transformativ pentru societate.

Astfel, în următorii cinci ani, copia digitală a orașului (Digital Twin), următoarea generație de soluții de gestionare a situațiilor de urgență (Next-generation emergency management), conectarea vehiculelor la orice tehnologie (Vehicle to everything), accesoriile inteligente pentru ofițeri (Officer Wearables)  vor fi cele mai abordate subiecte din regiunea EMEA (Europa, Orientul Mijlociu și Africa), această piață atingând pragul de 9 miliarde de dolari în perioada observată.

Modelul de maturitate IDC pentru orașele inteligente plasează în vârful ierarhiei acele primării care își canalizează eforturile de implementare a tehnologiilor către obiective de optimizare a serviciilor și nu înspre implementarea unei plaje cât mai variate de tehnologie.

În cazul tehnologiilor pentru orașe inteligente, „mai puțin“ poate însemna „mai bun“, deoarece fiecare oraș este un sistem complex în care deciziile trebuie să fie controlate atent și adaptate continuu la situația prezentă pentru a obține rezultatele dorite, fără efecte secundare nedorite. Unul dintre cazurile pe care le putem lua drept exemplu este cel al transportului inteligent.

La nivel global, accidentele rutiere provoacă peste 1,2 milioane de victime și 50 de milioane de oameni sunt răniți anual.

Îmbunătățirea transportului este, așadar, una dintre prioritățile administrațiilor locale. Cu toate acestea, fiecare oraș se confruntă cu propria infrastructură rutieră și de transport public, cu propriile procese adânc înrădăcinate în memoria organizațională a primăriei sau cu propriile aranjamente de clădiri ce pot fi demolate sau trebuie protejate. Nu există o soluție sau o tehnologie general aplicabilă care să rezolve această problemă.

Strategii pe care cele mai avansate orașe din lume le folosesc cu succes

Având în vedere, așadar, că, pe de-o parte, soluțiile tehnologice nu pot fi universale, iar, pe de altă parte, universul decizional al primăriilor este constrâns de bugete reduse, resurse limitate și influență politică, există două strategii pe care cele mai avansate orașe din lume le folosesc cu succes pentru rezolvarea problemelor lor specifice cu ajutorul tehnologiei.

Prima dintre ele ia în calcul proiectele experimentale, de mică anvergură, prin care se testează felul în care o soluție tehnologică acționează într-un perimetru bine definit.

Această strategie poate fi folosită indiferent de mărimea localității și creează o bază de evaluare a succesului unui proiect ancorată în realitatea concretă a orașului.

Mai mult, astfel de inițiative pot fi mai ușor replicate între orașe, deoarece condițiile inițiale ale acelui proiect sunt mai ușor de definit sau identificat, putându-se realiza astfel un transfer de know-how chiar dinspre orașe mai mici înspre cele mai mari.

Categoriile de persoane afectate de inițiativele de smart city sunt din cele mai diverse: cetățeni, turiști, funcționari publici, companii publice, companii private sau organizații non-profit.

De aceea, procesul de dezvoltare a unui proiect pilot trebuie să implice încă de la început un mecanism de reacție dinspre toate persoanele de interes, chiar dacă uneori duce la creșterea timpului de implementare.

Este critică demararea corectă a unei astfel de inițiative pilot, mai ales una care urmărește demonstrarea viabilității unei soluții la nivelul întregii administrații.

Subsecvent, transformarea unui proiect pilot la nivelul întregului unui oraș necesită documentarea fiecărui rol implicat, a tuturor deciziilor care au fost luate, a problemelor care au fost întâmpinate și cum au fost rezolvate, a riscurilor luate în considerare etc.

Această abordare poate genera o cultură de îmbunătățire continuă în cadrul administrației, atât de necesară în era digitală. De exemplu, orașul Schenectady, din Statele Unite, folosește informații din fiecare etapă a unui proiect pentru a conecta și adapta strategia sa pentru un oraș inteligent.

Începând de la definirea criteriilor de evaluare încă din faza de planificare, evaluând pe parcursul proiectului și la finalul acestuia rezultatele așteptate și consolidând motivele de bază pentru succes sau eșec în cadrul unui proces formal, decidenții din Schenectady personalizează următoarele runde de planificare ținând cont de descoperirile documentate.

O a doua strategie de succes are în vedere folosirea datelor pentru a ghida deciziile și soluțiile. De exemplu, atunci când o primărie dorește să refacă căile de acces ale unei parcări, se poate inspira prin copierea altor modele de parcări sau prin obținerea unor căi optimizate cu ajutorul simulărilor pe calculator. Ambele modele pot reprezenta o soluție eficientă.

Însă progresul „smart“ al unui oraș necesită un echilibru între dezvoltarea tehnologiilor urbane și cea a aportului uman.

Astfel, se poate adopta o perspectivă diferită, în care căile de acces să fie construite în funcție de mersul natural al mașinilor, analizat cu ajutorul instrumentelor de tip Big Data, dar decizia traseelor finale să fie analizată și tranșată de către experți care se pot duce să constate în teren informații pe care calculatoarele nu le pot sesiza.

Evident, îmbinarea celor două strategii – proiecte experimentale care definesc o arie limitată de aplicare a tehnologiei, în care se acordă o atenție centrală felului în care sunt generate, identificate și analizate datele din cadrul proiectului – este de natură să multiplice avantajele fiecăreia dintre ele luate separat.

Fibra pe care sunt construite aceste abordări este în esență una a „pașilor mici“, personalizați și eficienți, care converg înspre decizii luate cu un singur scop final – îmbunătățirea directă a vieții locuitorilor orașelor.

Dorința de a crește calitatea vieții începe cu luarea unor decizii mai inteligente sau, chiar aș îndrăzni să spun, mai înțelepte.

Astfel de decizii nu pot fi luate decât prin implicarea tuturor persoanelor cărora li se adresează proiectele tehnologice, prin colaborarea în cadrul comunității pe care o reprezintă un oraș.

Tehnologia este doar un instrument în mâna administrațiilor publice, dar importanța ei este secundară în fața principalului instrument pe care îl au la îndemână decidenții din primării – creativitatea umană a rezidenților.

Răzvan Savu, Consultant Senior IDC
Florina Băia, Analist IDC

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.