Halep, calea campioanei. Trei finale de istorie

DE Paul Cozighian | Actualizat: 22.06.2018 - 15:14

Simona Halep s-a schimbat remarcabil în ultimii patru ani. A ascultat, s-a antrenat, a muncit și a devenit, fără îndoială, cea mai bună tenismenă din lume.

SHARE

În 2014, Simona Halep se afla pe locul 4 în clasamentul mondial feminin și a ajuns în prima sa finală la Roland Garros fără să piardă nici un set. Dar ultimul meci cu Maria Șarapova, pe atunci numărul 7 mondial, a fost, poate, cel mai dramatic jucat de româncă la Paris. Rusoaica a învins, cu 6-4, 6-7, 6-4, după a doua cea mai lungă finală feminină din istoria turneului. „Nu voi uita niciodată aceste momente. A fost prima finală de grand șlem, sper să nu fie și ultima“, declara atunci Simona Halep. Nu a fost.


„Nu ai întotdeauna ocazia, într-o finală, să ai și suspans, și spectacol, și o campioană frumoasă, și un public care să plece de pe stadion spunând: «Ce zi minunată am petrecut la Roland Garros!». Anul acesta, toate elementele au fost reunite“.

Guy Forget, directorul turneului de la Paris, pentru Newsweek România, după finala câștigată de Simona Halep pe 9 iunie 2018


Marea surpriză din ultimii 84 de ani

În 2017, tenismena din România era tot pe locul 4 la începutul turneului de la Paris. A pierdut doar două seturi în drumul spre finală, dar în ultimul act, cu gândul și la șansa de a trece pe locul unu, a ratat din nou titlul de grand șlem. Adversara sa de doar 21 de ani, letona Jelena Ostapenko (47 WTA), a reușit una dintre cele mai mari surprize din istoria turneului, căci titlul nu mai fusese cucerit de o jucătoare care nu era cap de serie din 1933. Deși Simona Halep a dominat inițial meciul, cu un set câștigat și 2 mingi pentru 4-0 în al doilea set, Ostapenko a răsturnat balanța și a învins, în uralele spectatorilor convinși că asistă la apariția unei noi stele a tenisului feminin. „Sunt tristă pentru această a doua finală pierdută. E o zi grea, dar mă voi întoarce la muncă“, a declarat Simona Halep, după festivitatea de premiere. 


„S-a bătut pe viață și pe moarte și, după ce a revenit în setul doi, a preluat comanda în setul decisiv și a meritat din plin victoria. La Simona e o combinație de ani de zile de muncă intensă, cu încredere în forțele ei și cu dorința de a da mereu totul pe teren. În cele din urmă, a reușit“.

Christopher Johnson, fotograf și jurnalist la Grand Slam Magazine, pentru Newsweek România, după finala din 9 iunie 2018 


O victorie pentru 40 de ani

În 2018, Simona Halep era deja pe primul loc de câteva luni. Mai mult, atentă la observațiile făcute de mulți specialiști din lumea tenisului, printre care Patrick Mouratoglou, antrenorul Serenei Williams, care a criticat lipsa de forță la serviciu, sau Martina Navratilova, care a apostrofat-o pentru lipsa de agresivitate într-un meci decisiv, Halep a revenit la Paris decisă să scrie istorie, la exact 40 de ani de la ultima victorie românească înregistrată la acest turneu de către Virginia Ruzici în 1978. 

Cel mai important lucru care s-a schimbat la jucătoarea româncă de anul trecut până acum a fost   eficacitatea la serviciu. A trecut de la 42% (în primele două finale pierdute) la 66% în finala câștigată anul acesta. 

De alfel, Simona a lucrat intens la secvența serviciului, în ședințe de antrenament specifice, cu o durată de 20-30 de minute, aproape în fiecare zi, atât în săptămâna dinaintea începerii turneului cât și în timpul acestuia. 

Dar ipoteza că va rata a patra oară, după finala pierdută în ianuarie la Australian Open, a venit ca o presiune în plus. Presa aștepta la cotitură. Doar că Simona Halep nu a avut îndoieli. Nu a mai contat nici adversarul, nici umezeala, nici întrebările repetitive ale jurnaliștilor, nici vuietul tribunelor sau programarea, oarecum haotică, a meciurilor. 


Simona Halep este cea mai bună jucătoare din lume pe zgură. Are toate calitățile, iar înfrângerea de anul trecut o pot numi un «accident industrial». Merita să câștige încă din 2017“. 

Sophie Dorgan, specialista nr. 1 în tenisul feminin de la cotidianul l’Equipe, pentru Newsweek România, după finala din 9 iunie 2018


Steagurile tricolore, alături de Simona

Și a venit finala. Aproape nimeni nu a mai avut dubii în ziua meciului, nici măcar criticii, că a venit momentul. Atât de convingătoare a fost prestația ei în cele 6 meciuri care au dus-o în ultimul act. 

Publicul a simțit cel mai bine și a fost trup și suflet alături de româncă. Stea­guri tricolore au fluturat în toate tribunele. Nici măcar începutul puternic al lui Sloane Stephens (nr. 10 WTA) nu a oprit încurajările spectatorilor, care au crezut până la capăt. Americanca a opus o rezistență feroce, dar nu a fost destul. 


„De acum încolo, Simona e eliberată, știe despre ce este vorba, este mult mai puternică, mai rapidă și va putea  să-și asume plenar poziția de lider mondial, câștigând și alte titluri de grand șlem“.

Henri Leconte, finalist la Roland Garros în 1988

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.