Dragoș Pîslaru: Am patru băieți pe care vreau să îi pot privi în ochi fără să îmi fie rușine

DE Newsweek România | Actualizat: 14.05.2019 - 13:24

Dragoș Pîslaru vrea să continue în PE lupta pe care a început-o pentru cetățenii vulnerabili ca ministru al Muncii în guvernul Cioloș, astfel încât orice familie europeană să poată avea acces la un pachet pachet personalizat de sprijin minim pentru o viață independentă.

SHARE

Newsweek România: Prima întrebare pe care o primește un politician nou este una singură: de ce ați ales să intrați în politică? Cum răspundeți dumneavoastră?

Dragoș Nicolae Pîslaru: La 100 de ani de la Marea Unire, România se confruntă cu o criză gravă de perspectivă și încredere. Societatea este mai divizată ca oricând, atât din prisma polarizării sociale, cât și din cea a conflictelor politice. Fibra socială este destrămată, iar spiritul civic/comunitar este foarte slăbit.

Marea majoritate a românilor au ales să trăiască în supraviețuire în ultimele decenii, fără să facă parte activă dintr-un proiect de construcție națională. Marile progrese ale ultimilor ani au venit mai degrabă din alegerea pe care România a făcut-o de a adera la Uniunea Europeană și la NATO decât din înțelegerea clară a societății cu privire la ce fel de Românie ne dorim să construim.

La nivel de cetățean, fiecare ne-am creat și definit propria noastră Românie mică, în care ne-am izolat, și pentru care am muncit și am dedicat majoritatea eforturilor. Ne-am dedicat familiei și am petrecut timp cu prietenii, colegii de serviciu, vecinii și în general cei cu care am găsit valori și experiențe comune.

Am studiat mult, am muncit la multinaționale, am devenit antreprenori, am fost profesori, doctori sau implicați în reforma administrației și am câștigat bani, cu care am avut grijă de copii, am mers în concedii în Turcia și Grecia. Cu trudă și fără prea mult ajutor de la alții sau de la stat ne-am făcut viața mai bună.

O generație întreagă care prin efort mai degrabă individual a condus la o creștere economică de peste 4 ori a PIB din 1990 până azi1, ceea ce ne plasează ca țară într-o listă foarte scurtă de experiențe de succes la nivel global.

Dar ca cetățeni descoperim azi că atunci când Româniile noastre mici, cu valori și speranțe pentru viitor, se interesectează cu România mare, nu ne place ce simțim, ce vedem, ce trăim.

Și ne intersectăm atunci când avem de dat sau de ținut copii la școală, când avem de mers la spital atunci când avem noi sau cei dragi probleme de sănătate, atunci când avem nevoie de vreun serviciu public sau cel puțin am vrea să ne achităm datoriile sau cerințele statului.

Privim cu îngrijorare la fenomene precum sărăcia extremă, migrația masivă a forței de muncă, educația din ce în ce mai precară, abandonul școlar crescut, la dezechilibrele din economie, din piața muncii și din societate. Lucrurile degenerează, iar viitorul nu arată bine.

Am realizat lucrurile de mai sus gradual în anii ce au trecut, dar înțelegerea mi-a fost puternic accelerată văzând în 2016 cât de multe lucruri de bun simț se pot face pentru ca oamenii să trăiască mai bine. Iar din 2017 încoace am simțit că mă sufoc. Am decis să mă implic pentru că nu mai pot suporta hoția, minciuna și incompetența, nu mai pot sta deoparte.

Am patru băieți pe care vreau să îi pot privi în ochi peste ani fără să îmi fie rușine că am stat deoparte într-o zonă de comfort efemer și iluzoriu. Este timpul să ne implicăm și să reînnoim clasa politică.

Politica în sine nu este rea sau mlăștinoasă, depinde de oamenii pe care îi alegem să ne reprezinte. Ori dacă cei corecți, onești, competenți fug de politică, evident că suferim toți consecințele.

Credeți în echitate și ați anunțat că veți lupta pentru ca și grupurile vulnerabile să aibă oportunități. Ce ați făcut pentru aceste grupuri ca ministru al Muncii și Justiției Sociale și ce ați putea face ca europarlamentar?

Cu adevărat nimeni nu poate nega azi polarizarea majoră a societății românești. Cred în dreptate socială în sensul promovării egalității de șanse și nu în egalizare prin redistribuire forțată. Cred în nevoia de a oferi acces și oportunitate pentru cei care altfel au puține șanse de a aspira la o viață demnă și independentă.

Cred că prea mulți români sunt ținuți astăzi captivi de politicieni care nu au niciun interes real să îi scoată din starea de vulnerabilitate atâta timp cât constituie o masă de manevră utilă electoral. Mai ales în condițiile amenințării date de recrudescența populismului și naționalismului.

Astăzi politica de asistență socială este bazată preponderent pe beneficii/prestații sociale – adică sume de bani care sunt oferite oamenilor aflați în nevoie – în special Venitul Minim Garantat, Alocația pentru Susținerea Familiei, Ajutorul pentru Încălzire. Statul plătește banii și gata, nu îl mai interesează.

În 2016 am lansat o reformă axată pe dezvoltarea serviciilor sociale – pe bani europeni am împins în 150 de comunități cu populație vulnerabilă implementarea de Servicii Comunitare Integrate, prin crearea unor echipe mixte de asistenți sociali, asistenți medicali comunitari, consilieri școlari și de ocupare etc.. Aceste echipe ar urma să personalizeze servicii integrate către familiile cu persoane vulnerabile pentru a-i ajuta să iasă din situația dificilă în care se află.

În PE, dacă voi avea votul românilor pe 26 mai, voi activa în Comisia EMPL – Muncă și afaceri sociale.

Unul din proiectele pe care mi le propun este ca în cadrul Pilonului European al Drepturilor Sociale (PEDS) să dezvolt conceptul de Servicii Comunitare Integrate la nivel pan-european, astfel încât orice familie europeană vulnerabilă să poată avea acces la un pachet personalizat de sprijin minim pentru o viață independentă. Incluzând accesul la educație, la ocupare și poate chiar la locuire.

Miza este mare în condițiile mobilității forței de muncă și chiar a migrației și politicii privind azilul. Europa poate să aleagă între a se îndrepta către restricționarea mobilității sau către măsuri de integrare socială cu accent pe acces și oportunitate. Eu cred în a doua opțiune.

Debirocratizarea este una dintre principalele teme ale Alianței 2020 USR PLUS. Cum puteți acționa, ca
europarlamentar la Bruxelles și Strassbourg, pentru
debirocratizarea din România?

În 2016 am fost unul dintre promotorii Comisiei de Tăiat Hârtii – inițiativă care a urmărit reducerea birocrației în relația cu cetățenii și firmele. La Ministerul Muncii am reușit simplificarea unor procese administrative până acolo încât totul să poată fi făcut doar prin transmiterea unui email – exemplu cererea pentru Indemnizația de Creștere a Copilului (ICC).

Lupta împotriva dosarului cu șină a continuat la nivelul întregului guvern, dar acest proces a fost abandonat după 2016. Celebrul dosar cu șină este de fapt simbolic pentru o administrație în care preocuparea nu este pentru servirea cetățeanului, ci pentru sistem și prezervarea arbitrarului și supe-riorității funcționarului de la ghișeu.

Din PE vom relua procesul de debirocratizare în două moduri. Primul mod presupune inițiativa de măsurare a costului administrativ asociat implementării legislației europene în statele membre, inclusiv în România. Pentru aceasta la nivel OECD și CE se folosesc deja instrumente foarte bune, cum ar fi metoda costului standard 2.

Practic se poate pune presiune asupra României de a evidenția transparent/ public cât îl costă efectiv pe cetățean birocrația și se pot face comparații între țări. De aici va apărea o presiune firească pe reducerea acestor costuri prin simplificare.

Al doilea mod presupune alocarea de resurse/fonduri la nivel european pentru digitalizarea administrației. România și-a asumat deja Strategia națională privind Agenda Digitală pentru România 2020, prin care vizează acest proces și a primit alocări financiare pentru digitalizare, doar că nu a reușit să implementeze prea multe reforme/ proiecte după 2016.

Din PE vom putea pune din nou la dispoziție resurse și crea un context favorabil pentru o implementare mai hotărâtă în România. Evident ar ajuta să ajungem după alegerile din 2020 la guvernare pentru ca să fim siguri de o implementare adecvată.

1 Prin raportare la USD, PIB-ul nominal a crescut cu 444,5% de la 38,9  mld USD în 1990 la 211,8 mld USD în 2017 ( sursa: Banca Mondială 2018)

2 TOOL #60. THE STANDARD COST MODEL FOR ESTIMATING ADMINISTRATIVE COSTS (ec.europa.eu)

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.